Prajitura Camelia - apreciata de promotia clasei a 4 a, 1985.
miercuri, 10 februarie 2010
O prajiturica fina si de mare succes, acum ca si altadata.
O stiu de la o vecina,Camelia - cand m-a servit cu aceasta prajiutura cred ca eram amandoua la liceu.
O facuse pentru petrecerea fratiorului ei mai mic, care terminase cu brio clasa a patra ; la scoala s-a facut o petrecere "de adio" si fiecare elev a venit cu cate ceva bun: prajiturele, gustari, sucuri.
Baietelul a dus aceasta prajitura, bineinteles, si a petrecut alaturi de colegi; si ca sa fie o petrecere adevarata, invatatoarea le-a pus si muzica, la pic-up .
Dupa amiaza, in timp ce eu, prietena mea si mamele noastre tocmai savuram prajiturelele, alaturi de o cafea ness frecat spuma _ cum se facea atunci, iata ca apare si bravul nostru absolvent, caci petrecerea se terminase. Zambeste, ne priveste cu luare-aminte (oare ce-o fi patit?), apoi se uita spre mama lui si exclama :
Mama, frumoasa-i viata!
Atat ne-am amuzat ca n-am uitat nici astazi!
Iata si prajitura:
Se fac foi din:
250 unt, 1 pahar cu smantana, bicarbonat, sare, faina cat cuprinde,
Se fac 5 foi subtiri si se coc pe dosul tavii; se coc aramii.
Crema>
200 g de zahar se arde, apoi se stinge cu 1/2 lapte clocotit amestecat cu inca 200 de zahar; atentie, sa nu va frigeti; se fierbe molcolm, sa se dizolve zaharul. Se adauga 100 g unt, se clocoteste si se adauga si o cana cu nuci macinate.
Se ung foile cu crema calda. Cea de 5-a foaie se faramiteaza si se presara peste ultimul strat de crema.
(Eu mai fac aceasta prajitura fara nuca, dar cu 200 g de unt).
Se pune deasupra o greutate si se taie a doua zi, in romburi mici.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu